duminică, 23 ianuarie 2011

Fondul de rulment

Analiza legăturii creanţe-obligaţii este determinată şi prin intermediul corelaţiei fond de rulment-necesar de fond de rulment-trezorerie netă. Fondul de rulment reprezintă o sursă de
finanţare a activelor circulante ce poate fi definit şi determinat utilizând două categorii de instrumente ţinând cont de tipul de bilanţ utilizat pentru realizarea analizei. Menţionăm că rezultatele obţinute vor fi aceleaşi indiferent de sursa utilizată, bilanţ financiar sau bilanţ funcţional, însă semnificaţia precum şi modul de interpretare a rezultatelor vor fi diferite.
Optica financiară utilizează gruparea posturilor de bilanţ ţinând cont de criteriul permanenţei, echilibrul financiar presupunând finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţă peste 1 an, iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an. Bilanţul financiar permite deci determinarea solvabilitaţii întreprinderii răspunzând la întrebarea: întreprinderea este în măsură să facă faţă datoriilor sale? Fondul de rulment financiar răspunde la această întrebare. În sfârşit, fondul de rulment este un indicator de securitate care determină capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi cât mai rapid datoriile în caz de dificultate majoră3.
Fondul de rulment financiar poate fi determinat prin două metode:
§ un prim echilibru ce rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), utilizând astfel partea superioară a bilanţului financiar – menţionăm că din acestă formulă nu reiese în mod direct influenţa activelor circulante asupra fondului de rulment:
§ un al doilea echilibru rezultat din utilizarea părţii inferioare a bilanţului – care reflectă influenţa directă a activelor circulante, influenţă direct proporţională cu valoarea fondului de rulment:
Conform primei metode fondul de rulment poate fi definit ca acea parte din capitalul permanent care depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi poate fi afectată finanţării activelor circulante, iar cea de-a doua metodă prezintă fondul de rulment ca excedentul activelor circulante peste valoarea obligaţiilor pe termen scurt. Pornind de la cele două componente ale fondului de rulment, şi anume cea proprie şi cea împrumutată a capitalului permanent, se poate calcula un fond de rulment propriu, respectiv un fond de rulment împrumutat.